Florii

Screenshot_20180401-093448Floriile din nou și curge ploaia

De parc-ar vrea  să spele lumea-ntreagă

Dar nu-i destul să stingă-n noi văpaia

De bucurii creștine ce ne leagă.

 

Ierusalim e fiecare suflet

În care intră Domnul pe-un asin

Întâmpinat cu ramuri și cu zâmbet

Și în Vinerea Male-L răstignim.

 

Și totuși vine an de an Christos

Să se jertfească pentru turma Lui;

Răscumpărând păcatul bucuros,

Ne dă Împărăția Cerului.

 

 

 

 

 

Reclame

Tata

Holding-Hands-1024x683

Am plâns aseară pe ascuns
Și-am adunat lacrimi în palmă
Și le-am privit, și iar am plâns
Lăsându-le din pumni să cadă.

O lacrimă-apoi două, trei,
Un râu de lacrimi am vărsat
Că ai plecat și chiar de vrei,
Nu te întorci la ce-ai lăsat.

Privesc în rama aurită
Timpul oprit pe al tău chip
Dar vremea trece, e grăbită
Și steaua ta a asfințit.

Și a cazut din cer lumina
Care-ți veghea întreaga viață.
Noi am ramas cu amintirea
Angelicului chip în față.

Nu este frunză să nu plângă,
Nu-i nor să nu mai lăcrimeze
Când soarele vrea să se-ascundă
Să-și șteargă lacrima din raze.

Păstrez mereu în mintea mea
Privirea ta caldă și blândă,
Dar îmi lipsești, iar inima
În veci nu va-nceta să plângă.

Alb-negru

d1ec798e8f6e335954da6e49530ef6d6--shadow-art-shadow-play

 

Pe tabla de șah se-așează în rând
Pionii chemați de Regină la joc,
Nebunii fac ture cu cai galopând,
Iar Regele-ocupă pe tron al său loc.

Nuanțe de gri inundă pământul
În urma disputei armatelor mute,
Ostașii loiali împlinesc jurământul,
Partida e plină de piese căzute.

Doar una rămâne. Regina pornește,
Se-aruncă nebună, cu pas apăsat
Îl apără dârză și nu-l părăsește
Pe Rege-n pericol de șah și de mat.

Așa ți-e femeia când știi să-i fii rege
În vreme de pace și-n timp de război.
Iubind în culori, cu sufletu-alege:
Nici alb și nici negru; preferă „noi doi”.

 

 

 

 

Ezitare

music-notes-tattoos-heart

Mi te-ai înfipt în suflet – pumnal de vânătoare,
Iar dac-aş vrea să scap aş rupe carne vie
Şi-acum privesc o rană zvâcnind care mă doare,
Mă simt precum canarul scăpat din colivie.

 
Ar vrea să zboare, însă, cerul îi pare-un zmeu
Ce-aşteaptă să-şi întindă aripile în soare
Ca mai apoi să-nghită-n culori de curcubeu
Visul de libertate născut în închisoare.

 
Şi cum să fac, iubite, să mi te scot din suflet,
Fără să-mi fac arşice întreaga existenţă?
Când ştiu preabine calea-ntre lacrimă şi zâmbet,
Iar lipsa ta îmi este suprema penitenţă…

 
Mi-ai tatuat sub coaste cu spini de trandafir
Doar note muzicale-nşirate în concert
Pentru pian şi harpă şi-n clipa când respir
Trasează-n hărţi stelare un viitor incert.

 

 

 

 

 

Flori

DSCN7730

Pe la-nceputul lunii Mai,
Când înflorește liliacul
Narcisele de-un galben-pai
Inundă cu parfum iatacul.

O orhidee la fereastră,
Zambile și mărgăritare
Și-un crin imperial în glastră
Zâmbesc la unison spre soare.

Iar în fântâni arteziene
În zilele de sărbătoare
Plutesc cununi de sânziene
Ce-s împletite de fecioare.

Și cu parfum de iasomie
Mă-mbăt ținându-te de mână
Cu nesfârșită lăcomie
Și cu privire de cadână.

Promisiune

amvhNDow49HUOOzBbX0-lXqM1IQ

 

Am sărutat penița-nainte de a-ți scrie,

Mi-am închinat omagiul Minervei și lui Juno.

Citește, deci, scrisoarea – deschisă mărturie,

Captivă-n vers, iubirea, din litere adun-o.

 

Am înmuiat condeiul în călimara plină

Pe care am umplut-o cu dor și pasiune,

Iar foaia de hârtie precum mătasea fină

Brodează-n fir de aur a mea promisiune.

 

Pecete peste veacuri rămâie primăvara

Și martor al iubirii cu care-am sărutat

Și buzele și ochii ce-ascund în ei povara

De-atâtea ierni în care prin lume ai umblat.

 

Nu pot aduce soare oricând dorești pe cer,

Nu pot să-ți fiu aproape în orișice moment,

Căldură-ți dau din suflet dacă afară-i ger,

Iar spiritului liber îi fac un monument.

 

Și de-ai să pleci să cauți cunoașterea supremă

Eu îți voi fi elicea ce-ți suflă vânt în pânze,

Dar voi fi și pământul,  refugiu și extremă

La-ntoarcerea spre toamnă, pășind pe pat de frunze.

De azi

woman-591576_960_720-880x587

 

 

 

De azi te iubesc în tăcere,

De azi te ador ca un mut,

De azi nu mai simt nici durere,

De azi îţi vorbesc la trecut.

 

De azi numai eu sunt stăpâna,

Căci azi am trecut prin infern.

Să ştii că-n zadar întinzi mâna.

Azi m-am desprins. Nu mă tem!

 

De astăzi sunt pasăre Phoenix,

De mâine renasc din cenuşă,

De astăzi inelul cu onix

Nu mai stă pe deget cătuşă.

 

De mâine promit să urăsc,

Dar azi te iubesc ca nebuna

Şi fiece zi ce-o trăiesc

E AZI, aşadar, e totuna.