Colind

IMG_20181219_101725Colind la poarta sufletului tău

Cu magii împreună și cu îngeri

Călăuziți de-o stea ce-n drumul său

Veghează ale veacurilor curgeri.

Tu să deschizi a inimii odaie,

Să mă ferești de iarna ce îngheață

Acel surâs care-a răzbit prin ploaie

Și ține-i cald până spre dimineață!

Învăluită-n liniște divină,

În haină de lumină și căldură,

Închin a fericirii cupă plină

Pentr-un colind ce n-a ieșit din gură.

Dar l-ai cules din ochi și de pe buze

Exact când rodul era copt destul,

Și nimeni n-ar putea să te acuze

Că nu l-ai ascultat cu sufletul.

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Autumnal

IMG_20181126_223032_HDRTe-aș ruga în seara asta

Să rămâi aici cu mine.

Lasă-mă să-nchid fereastra

Că e frig, dar lângă tine

Îmi e cald mereu și soare,

Iar când mă cuprinzi cu totul

Sufletul mi-e-n sărbătoare

Și în vene-mi curge focul.

 

 

În tabloul de aramă

Al dimineților de toamnă

Izul pielii tale cheamă

Și atrage, și îndeamnă

La tandrețe, la alint,

La amor dezlănțuit,

Abandon total. Dezmint

Orice zvon nesăbuit

Care-ar spune despre tine

Că ești doar un muritor –

Zeul focului din mine,

Al iubirii păzitor.

Lumină

20181101_215735-COLLAGE

 

Bunicile sunt îngeri, iar tații sunt eroi,
Mamele sunt iubire, iar frații, printre noi
Sunt primăveri cu soare; bunicii sunt povești,
Surorile-s candoare; copiii – de-i privești
Ai să găsești o lume, întregul Univers
Ce-așteaptă să adune din muzică și vers
Întreaga existență scăldată în lumină
În zilele senine și-n nopți cu lună plină.
Aprinde-n suflet focul să lumineze calea
Celor plecați la Domnul și stinge dorul, jalea,
Păstrând ca pe-o comoară, memoria ne-ntinată.
Cât timp noi îi iubim ei nu mor niciodată.

Astenie

IMG_20181014_143603_HDRPierdem, așteptând Crăciunul,

Farmecul întregii toamne

Și castanele, și vinul,

Dar nu-i cine să condamne

Astenia, rătăcirea,

Nici depresia, nici chinul

De a fi pierdut o vară

Câștigând, astfel, pelinul

Zilelor mai mohorâte,

Adâncindu-ne suspinul

Între vise izvorâte

Din dorința de lumină

Și de pace, și de bun,

Zbucium care se alină

Doar în seara de Crăciun.

 

Florii

Screenshot_20180401-093448Floriile din nou și curge ploaia

De parc-ar vrea  să spele lumea-ntreagă

Dar nu-i destul să stingă-n noi văpaia

De bucurii creștine ce ne leagă.

 

Ierusalim e fiecare suflet

În care intră Domnul pe-un asin

Întâmpinat cu ramuri și cu zâmbet

Și în Vinerea Male-L răstignim.

 

Și totuși vine an de an Christos

Să se jertfească pentru turma Lui;

Răscumpărând păcatul bucuros,

Ne dă Împărăția Cerului.

 

 

 

 

 

Tata

Holding-Hands-1024x683

Am plâns aseară pe ascuns
Și-am adunat lacrimi în palmă
Și le-am privit, și iar am plâns
Lăsându-le din pumni să cadă.

O lacrimă-apoi două, trei,
Un râu de lacrimi am vărsat
Că ai plecat și chiar de vrei,
Nu te întorci la ce-ai lăsat.

Privesc în rama aurită
Timpul oprit pe al tău chip
Dar vremea trece, e grăbită
Și steaua ta a asfințit.

Și a cazut din cer lumina
Care-ți veghea întreaga viață.
Noi am ramas cu amintirea
Angelicului chip în față.

Nu este frunză să nu plângă,
Nu-i nor să nu mai lăcrimeze
Când soarele vrea să se-ascundă
Să-și șteargă lacrima din raze.

Păstrez mereu în mintea mea
Privirea ta caldă și blândă,
Dar îmi lipsești, iar inima
În veci nu va-nceta să plângă.